Priveste cerul, la apus, intr-o seara placuta de primavara! Asa cum lumina se imbina cu intunericul, formand una din cele mai magice frumuseti ale naturii, asa vietile noastre s-au intalnit, inimile noastre s-au unit, luand nastere una din cele mai frumoase povesti de dragoste existente! Te iubesc!
Cand nu te vad, simt cum ochii imi sunt coplesiti de intuneric, cand nu te atinge mana mea ma simt aruncat intr-un abis infinit, al dragostei nemuritoare. Ma gandesc cu teama la clipa cand ne vom vedea, tu acolo departe, eu aici. Acum ti-am dorit inima mea sa fie pentru tine un cadou de nepretuit. Te iubesc.
Asa cum o lumanare lumineaza intunericul, asa ma luminezi tu pe mine. Esti iubitul meu, prietenul meu, sufletul meu pereche!
Asa cum o candela lumineaza intunericul, asa ma luminezi tu pe mine. Esti iubitul meu, prietenul meu, sufletul meu pereche.
Doar tu ma faci sa iubesc frigul, caci bratele tale ma incalzesc, ma faci sa iubesc intunericul, caci din el se desprinde chipul tau, ma faci sa iubesc singuratatea, insa acea singuratate in doi, care iti umple intreg sufletul!
La Multi Ani..ai ramas un romantic cu parfum de interbelic dar bei de stingi si cand stingi lumina se face si mai intuneric
Soarele aduce un nou inceput pe care luna il tine in intuneric. Ca in cer, asa si pe pamant, caci nu exista pe lume vraja mai frumoasa decat doi oameni uniti prin dragost
Pentru cea mai importanta persoana din viata mea, pentru tine, toata dragostea din lume… esti raza de soare din viata mea, esti lumina din intunericul vietii mele… Te iubesc…
Am comis o crima frumoasa, iubito: am indraznit sa sfidez ratiunea si sa ma las prada unei feerii numita IUBIRE. Si te iubesc asa cum o pasare iubeste zborul si libertatea, asa cum albina iubeste floarea; tu esti infinitul meu magic. Esti religia mea de abur si intuneric si in fiecare noapte ma cobor in sanctuarul viselor, unde-ti cladesc latare de marmura, impodobite cu petale de trandafiri pe care valseaza picaturi de roua, izvorand din doi ochi superbi. Esti refugiul meu. In bratele tale am descoperit o lume noua, am gasit o alta definitie a fericirii, am invatat sa respir un alt aer, sa zambesc sub un alt cer.
Pentru cea mai importanta persoana din viata mea, pentru tine, toata dragostea din lume... esti raza de soare din viata mea, esti lumina din intunericul vietii mele... Te iubesc...
Soarele straluceste afara, departe de a mea fereastra. In a mea inima insa ploua atat de dureros cu lacrimi grele. Nori plumburii se abat mereu asupra sufletului meu. Aceeasi tristete ma invadeaza mereu, acum, cand tu nu mai esti langa mine, cand nu mai vrei sa auzi nimic despre mine. O ceata apasatoare si rece ma inconjoara. Intunericul se asterne asupra mea. Nu te mai pot vedea, nu te mai pot auzi. Ce se intampla cu mine? Rautatea o simt la orice pas. Ale tale ultime cuvinte au insemnat pentru mine mai mult ca orice amintire frumoasa pe care o aveam cu tine. Cata durere simt in suflet. Mi-ai sfaramat inima cu " nu mai vreau sa te vad"... "niciodata". Cuvant negru si otravitor... niciodata. Il urasc mai mult decat am urat pana acum rautatea. Iar despre tine nu stiu ce sa mai cred. Esti acum doar o amintire amara si infiorator de trista, ce imi bantuie mereu noptile, ce nu-mi da pace nici dimineata cand ma trezesc. De ce trebuie sa sufar atata pentru tine? Toate au un rost in aceasta viata. Dar nu sunteu in masura sa le descifrez. Tu oare ai simtit ceva pentru mine? Macar de mi-ai fi explicat ce s-a intamplat, macar de mi-ai mai fi acordat o sansa. Dar nu... esti prea las pentru aceste lucruri. Nu te condamn, pentru ca nu am acest drept. Va veni insa o zi in care poate vei realiza cat de mult am tinut la tine, cat de mult ai pierdut. Dar atunci va fi prea tarziu, iar eu voi zambi in coltul gurii.. spunandu-ti poate ca deja nu mai simt nimic pentru tine. Dar poate e doar un vis ceea ce zic acum, poate tu nu vei realiza niciodata aceste lucruri si poate ma vei fi uitat din ultima clipa in care ne-am vazut. Furtuna rece din sufletul meu incepe sa se domoleasca. Lupta grea dintre uitare si amintirea ta inca ma mai framanta, dar sper ca nu pentru mult timp, caci deja m-am saturat si eu, de-apoi al meu sufletel plin de atata durere.
Iubirea nu exista…iubirea te poate face sa traiesti dar sa si mori…fie-care iubire sfarsita, corespunde la 1 inima ranita…iubirea e ca soarele daca apune e intuneric…
An de an sarbatoarea de 1 Martie ne readuce speranta, optimismul, credinta in mai bine si spor la toate. Din inclestarea frigului cu razele soarelui, a intunericului cu lumina, dupa ultimele zvarcoliri din zilele babelor, invinge viata, primavara, soarele.
Broderia a fost pornita. Aici e inceputul - o revarsare de flori si clopote, de verighete si panglici. Acum luam primele fire de fericire si le coasem la locul lor. Nu exista model de urmat. Timpul va va da fire de matase si bumbac de toate culorile, fire de aur si argint, noduri de intuneric. Trebuie sa le primiti pe toate - si impreuna sa teseti din ele o minune, o forta, o frumusete numai a voastra.
Tu esti seara cu ochii umezi de seninul stelelor, ce tremura usor si atat de dureros in mine cand soaptele mele ti se daruie. Tu esti un ochi deschis spre intunericul sufletului meu, sub pleoapa caruia se zbat zborurile insangerate ale viselor. Nu pleca, mai vreau sa te privesc, vreau sa te culeg soapta de soapta, lumina de lumina, tristete de tristete, in ochii mei inaltati spre tine. Nu pleca, mi-e sete de privirile tale, ascunzand cerul in fiecare mangaiere cu care ma imbratiseaza. Te iubesc draga mea, te iubesc cum iubesc soarele, te iubesc cum iubesc luna si marea. TU esti pentru mine roua diminetii ce se varsa peste ochii mei trezindu-ma din somnul singuratatii. TE IUBESC
Totul ne desparte pe tine si pe mine: distanta, oamenii, viata si poate destinul. Sunt ceea ce e dincolo de fereastra camerei tale: departarea. Privirea ta nu ma va gasi, amintirea ta nu are unde sa ma afle, glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde. Sunt intre cele 4 zari, sufletul meu si-a pierdut glasul. Stii sa asculti? auzi vantul de la fereastra? auzi pasarile cum pleaca si se intorc? stii ce-i nostalgia? Priveste uneori pe fereastra fara sa vezi nimic, sunt pe-acolo fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma ta. Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund.....
As vrea sa iubesc marea... dar marea nu iubeste, as vrea sa iubesc pamantul... dar pamantul e rece si plin de intuneric, as vrea sa iubesc oamenii...dar oamenii sunt rai. Te voi iubi pe tine pentru ca si tu ma iubesti. Totusi am sa iubesc tot ce e mai bun din mare, pamant si oameni iar din tine am sa iubesc totul pentru ca ai fost si vei ramane marea mea iubire. Esti parfumul suav al crinilor albi ce infloresc in sufletul meu patimas. Esti picatura de raza ce se oglindeste Pe petala unui trandafir. Esti raza de soare, care ma cuprinde in bratele-i calde. Esti mireasma vantului de primavara, ce-mi mangaie parul. Esti lacrima care aluneca pe obraz si se sparge in palma mea. Esti visul meu ... care ma tine treaza...
